Satul, aşezat în zona de şes a Mureşului, în urma bătăliei sângeroase dintre Mihai Viteazul si generalul Basta, la 18 septembrie, 1600, a ars din temelii. Mai târziu s-a stabilit în locul în care se află astăzi.
Tradiţia pomeneşte de existenţa a trei pruni, plantaţi în mijlocul unei arături, aflate în dreapta drumului ce duce de la Unirea la Aiud. Aceşti pomi erau îngrijiţi cu mare sfinţenie şi respect, simbolizând amintirea vie a strămoşilor. Tot în acele locuri se pomeneşte de o fântână, în care se află clopotul mare al bisericii, simbolizând “glasul amuţit pe vecie” al satului masacrat.