La extremitatea nord-vestică a satului, pe locul numit „Sălişte” pe malul stâng al pârâului „Vale”, în dreptul bornelor de hotar nr. 12 şi 13 se află o întinsă aşezare preistorică şi romană .
S-au găsit aici, pe lângă numeroase fragmente ceramice , topoare de piatră şi de bronz, precum şi o brăţară de bronz cu incizii transversale, săgeţi de fier, olane, un fragment de coloană de piatră, o sculptură de piatră reprezentând un leu şi o monedă romană imperială de bronz (MNIT; Mz. Aiud) .
În săpăturile arheologice din 1969-1973 (I. Winkler şi colaboratorii) s-a găsit un bogat material ceramic aparţinând culturilor semnalate prin descoperiri întâmplătoare, precum şi fragmente ceramice aparţinând culturilor Coţofeni , Schneckenberg , Noua, Hallstatt B şi C (cultura Basarabi) .
În epoca hallstattiană şi dacică, terasa a fost mai intens locuită. S-a descoperit o groapă ce conţinea cenuşă şi ceramică dacică din sec. III î.e.n.. Aşezarea dacică va continua în epoca romană când va cunoaşte o mare dezvoltare. În epoca romană a existat aici un vicus daco-roman cu locuinţe semibordeie în primul nivel, iar în nivelul II locuinţe de suprafaţă, cu substrucţii în tehnica zidului sec, pereţi de bârne şi acoperiş de ţigle. Pe lângă numeroase fragmente de ceramică fină, ştampilată sau cu pastă nisipoasă (provenite din vase de uz casnic) şi câteva terra sigillata , s-au găsit de asemenea unelte de piatră, fier, un vârf de săgeată, un stilus de os şi o monedă din seria celor emise de Marcus Antonius cu emblema legiunilor (un sestertius de la Traian a fost găsit întâmplător). Un număr restrâns de fragmente ceramice datează din sec. IV.
În sec. VII a existat aici un cimitir avar, din care s-au dezvelit 6 morminte, iar în sec. VIII-IX, o aşezare documentată prin trei cuptoare de piatră şi fragmente ceramice; două fragmente de cazane de lut datează din sec. XI-XII (Mz. Aiud , MNIT şi Mz. Alba Iulia).
