Localitatea Cicău dezvoltată în lungul văii Cicăului, afluent pe partea dreaptă a Mureşului, se află la 6,5 km de intersecţia cu DN1 (E81). Localitatea este situată la contactul a trei mari unităţi naturale: Munţii Apuseni la vest, Câmpia Transilvaniei la nord est şi extremitatea sudică a Podişului Tîrnavelor. Face parte geografic din zona de relief deluros din masivul Trascău, la o altitudine cuprinsă între 370 m şi 527 m, punctul numit Cetatea sau dealul Nimaş.
Biserica de zid cu hramul ,,Sfinţii Arhangheli’’, din satul Cicău, este amplasată în mijlocul satului pe terasa unui deal. În urma săpăturilor arheologice coordonate de dr. Gheorghe Petrov s-a stabilit că lăcaşul de cult datează din sec. XV. fapt ce concordă şi cu opiniile mai vechi privind perioada de construcţie a lăcaşului. Construcţia este încadrată în categoria monumentelor istorice, cod LMI AB-II-m-A-00203. Biserica aparţine cultului creştin ortodox şi este parţial restaurată, pictura interioară aşteptând încă să fie pusă în adevărata sa valoare.
Asemenea altor construcţii ecleziastice româneşti din zonă: Gârbova de Sus, Lopadea Veche, Lupşa, Măgina, biserica din Cicău are dimensiuni relativ reduse – lungimea în ax de 14,80 m iar lăţimea de 5,65 m. Edificiul corespunde din punct de vedere planimetric tipului de biserică – sală, fiind compus din pronaos, naos şi altar poligonal cu umerii decroşaţi.
Ridicată din piatră, biserica este rezultatul unor etape succesive de construcţie: în prima etapă monumentul era alcătuit din navă şi altar, despărţite printr-o tâmplă de zid cu numai două intrări, specifică bisericilor de piatră de secol XV; după anul 1700, când biserica a trecut în folosinţa greco-catolicilor, nava a fost alungită spre vest cu actualul pronaos, ocazie cu care zidul vestic a fost demolat, iar vechiul ancadrament de piatră al intrării iniţiale a fost mutat pe latura sudică a zidului noului pronaos. În anii din urmă, pe toată latura sudică a naosului şi pronaosului, s-a adăugat un pridvor care ulterior a fost închis cu zidărie de cărămidă. În urma lucrărilor de restaurare a monumentului, pridvorul a fost demolat, azi păstrându-se doar amprenta. Naosul este boltit cu o boltă cilindrică cu penetraţiuni iar pronaosul cu un tavan de lemn. Absida altarului, boltită şi ea, prezintă la exterior doi contraforţi iar în peretele de est o fereastră traforată de factură gotică. Celelalte patru ferestre vechi ale bisericii prezintă toate ancadramente din piatră traforată.
Interiorul primei faze de construcţie a bisericii a fost pictat cu frescă, datată de Marius Porumb în prima jumătate a sec. XVIII. După studiile efectuate în vederea restaurării picturii s-a dovedit că există mai mult de un singur strat de pictură murală, evidenţiindu-se existenţa acesteia şi pe faţada de sud a bisericii.
