Satul, aşezat în zona de şes a Mureşului, în urma bătăliei sângeroase dintre Mihai Viteazul si generalul Basta, la 18 septembrie, 1600, a ars din temelii. Mai târziu s-a stabilit în locul în care se află astăzi.
Tradiţia pomeneşte de existenţa a trei pruni, plantaţi în mijlocul unei arături, aflate în dreapta drumului ce duce de la Unirea la Aiud. Aceşti pomi erau îngrijiţi cu mare sfinţenie şi respect, simbolizând amintirea vie a strămoşilor. Tot în acele locuri se pomeneşte de o fântână, în care se află clopotul mare al bisericii, simbolizând “glasul amuţit pe vecie” al satului masacrat.

Biserica veche, care datează încă din Evul Mediu, a fost aşezată pe deal, de unde se poate zări Mureşul. Liniile fundamentale sunt vizibile şi în ziua de azi, fiind înconjurate de cimitir.
Chiar dacă satul s-a stabilit în locul în care se află şi azi, biserica a rămas multă vreme în locul original. După înscrierile vechi, în anul 1834, au demolat-o şi au pus fundaţia bisericii noi în grădina vis-à-vis cu parohia reformată

Din lipsa fondurilor materiale, construcţia bisericii a durat 10 ani, la 22 septembrie, 1844 având loc sfinţirea acesteia. După înscrierile din Cartea de Donaţii, costurile construcţiei s-au ridicat la 8314 forinţi, din care 2979 forinţi au fost alocaţi de parohia reformată iar restul de 5335 forinţi, împreună cu materialul de construcţii (piatră, cărămidă, var, material lemnos) provin din donaţia Colegiului “Bethlen Gábor”.
In partea de vest a bisericii, se află o orgă amplasată pe un balcon din lemn, care datează din anul 1856 necesitând reabilitare totală.